In urma cu ceva timp am avut onoarea sa fiu acceptata ca voluntar in asociatia “Iubeste-ma asa cum sunt!”. Saptamana trecuta i-am insotit intr-o excursie la grota Sfantului Andrei.
Am fost extrem de emotionata, iar dimineata, de teama sa nu intarzii am ajuns cu mult mai devreme de ora stabilita pentru intalnire.
Intamplator, locul meu in autocar a fost langa domna Sofia, o doamna al carei zambet mi-a incalzit sufletul in dimineata racoroasa de aprilie. In plus, ca bonus mi-a dat o lectie de viata teribila. Am invatat ce inseamna increderea, prietenia si ce inseamna sa vezi lumea prin ochii altuia.
Doamna Sofia are probleme locomotorii inca din copilarie, cauzate de poliomielita, iar mai tarziu a avut nesansa sa fie lovita de o masina, accident in urma caruia situatia ei s-a inrautatit.
Sotul doamnei are aceleasi probleme locomotorii si pentru a se deplasa are nevoie de un fotoliu rulant. Spre deosebire de sotia sa, el s-a izolat, nu iese prea mult, nu a gasit forta interioara de a lua partea pozitiva a vietii si a se bucura de fiecare clipa. Cu toate acestea, a descoperit o metoda inedita, prin care, chiar daca nu iese din casa, a fost cu noi in excursie. Priveste lumea prin intermediul sotiei, care, cu mult drag si rabdare, ii povestestea la telefon orice amanunt, ca si cum ar fi fost de fata. La un moment dat chiar aveam impresia ca era in autocar cu noi, pentru ca domana Sofia nu numai ca il tinea la curent cu orice se intampla, dar fara sa vrea ni-l aducea printre noi, implicandu-l in diversele discutii pe care le aveam cu ea sau cu alte persoane. Pot spune ca pe bancheta nostra au stat trei persoane nu doua!
Dialogurile dintre ei erau deosebite. Chiar daca folosea cuvinte simple sau ii descria un peisaj oarecare, modul in care o spunea era deosebit. Se simtea multa incredere, intelegere, iubire! Uneori inchideam ochii si o ascultam pe doamna Sofia vorbind la telefon! Nu era nevoie sa ma uit pe geam, puteam vedea totul cu ochii mintii, fara sa am sentimentul ca am pierdut ceva sau trebuie sa deschid ochii pentru a vedea realitatea.
Aceasta legatura m-a coplesit, m-a facut sa reflectez la multele situatii de viata prin care trecem zilnic si m-am rusinat oarecum, pentru ca, in loc sa caut resurse in mine pentru a depasi unele situatii dificile, uneori am dat bir cu fugitii sau am cautat ajutor.Doamna Sofia, cu toate ca ar putea sa se planga de multe, stie sa se bucure, stie sa imparta bucurie, stie sa incurajeze si sa sustina. Nu inspira compasiune, ci ofera energie si multa forta. Pentru toate acestea, ma simt datoare sa ii multumesc si sa am inclin in fata ei!